Hey! Mă bucur că ești aici.
Dacă ești aici, înseamnă că ești cu adevărat interesat de viitorul tau.
Eu?...desenez de când mă știu... din copilărie. Și chiar mi-au plăcut întotdeauna instrumentele de desen, cele pe care o să le folosești și tu. E cu adevărat fascinant ce poți face cu ele...
Am urmat liceul cu profil de arhitectură pe când nici nu știam exact ce e aia dar știam că e cu desen. M-am îndrăgostit de asta și în mod evident am mers mai departe la facultatea de arhitectură în Cluj. Dar chiar dacă făcusem un liceu de arhitectură unde am studiat desen și geometrie descriptivă am fost totuși nevoit să fac pregătire că toți ceilalți.
Admiterea, ca și în zilele noastre a fost una foarte grea. M-am pregătit cu d-na Elena Zetea (RIP) o somitate în geometria descriptivă, cu cărți publicate din care si in ziua de azi ma inspir si de asemenea profesor universitar. Îi datorez pe deplin reușită mea la admitere! Admiterea a fost altfel atunci dar la fel de grea.
Nu știam că pot preda, că am acest talent, până acum 15 ani când un foarte bun prieten și colaborator m-a rugat să ajut o fată pentru admitere. Sceptic am acceptat dar, surpriză! Ma simțeam ca peștele în apă. Am predat cum am știut eu mai bine și împreună am reușit. Acum prima mea eleva e arhitect de succes cu propriul ei birou in București.
De atunci fac asta cu extremă pasiune. Satisfacția fiecărui elev admis la facultate, modelat de mine e de nedescris. În 15 ani de când fac asta am ajuns la peste 100 de arhitecți "plecați" din mâinile mele dar lor li se datoreaza reusita exclusiv. Fiecare întâlnire cu ei îmi confirmă că ceea ce fac e bine și-mi da acel "drive" de a continua cât mai bine asta studiind an de an și eu deopotrivă pentru a mă îmbunătăți și a ține pasul cu cerințele facultăților sau a înțelege cerințele facultăților din alte țări.
Ce știu acum ca profesor? (poate e prea mult spus profesor) să spunem îndrumător, după 15 ani de predat e că nu e simplu. Admiterea la facultatea de arhitectură, fie ea la București, Cluj, Timișoara sau Iași e una foarte grea, din cele mai grele. E multă muncă. Nu ne putem minți că e ceva de ce treci ușor. Și chiar dacă tu ești un talent (chiar unul nedesoperit nici de tine încă) fără această muncă asiduă în care să te deprinzi cu acest "limbaj" numit desen nu ai cum să răzbești... garantat. Iar orice talent, știm, trebuie cultivat. Apoi să nu uităm de concurență... pfff, una foarte mare peste tot. În 99,9% din cazuri intră cei care cu adevărat au muncit pe brânci. Și dacă e să sintetizez într-o propoziție, ... "nu există scurtături"
iar sfatul meu pentru tine?
... desenează, desenează, desenează...